1. audit de deşeuri – o evaluare sistematică, documentată, periodică şi obiectivă a performanţei sistemului de management şi a proceselor de gestiune a deşeurilor cu scopul de a facilita controlul managementului deşeurilor şi al valorificării deşeurilor generate, precum şi de a evalua respectarea politicii de mediu, inclusiv realizarea obiectivelor, performanţa întreprinderii referitoare la prevenirea şi reducerea producerii de deşeuri din propria activitate şi performanţa întreprinderii referitoare la reducerea nocivităţii deşeurilor;
2. autorităţi competente – autorităţile publice pentru protecţia mediului, respectiv autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, agenţiile judeţene pentru protecţia mediului, Administraţia Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării“, precum şi alte autorităţi care potrivit competenţelor legale asigură reglementarea şi controlul activităţilor în domeniul gestionării deşeurilor;
3. biodeşeuri – deşeuri biodegradabile provenite din grădini şi parcuri, deşeuri alimentare şi de bucătărie provenite de la gospodării, birouri, restaurante, depozite angro, cantine, firme de catering sau magazine de vânzare cu amănuntul şi deşeuri comparabile provenite din uzinele de prelucrare a produselor alimentare;
4. broker – orice întreprindere care se ocupă de valorificarea sau eliminarea deşeurilor în numele altor persoane, inclusiv brokerii care nu intră fizic în posesia deşeurilor;
5. cele mai bune tehnici disponibile – cele mai bune tehnici disponibile, definite la art. 3 lit. j) din Legea nr. 278/2013 privind emisiile industriale;
6. colectare – strângerea deşeurilor, inclusiv sortarea şi stocarea preliminară a deşeurilor, în vederea transportării la o instalaţie de tratare;
7. colectare separată – colectarea în cadrul căreia un flux de deşeuri este păstrat separat în funcţie de tipul şi natura deşeurilor, cu scopul de a facilita tratarea specifică a acestora;
8. colector – orice întreprindere/operator economic care desfăşoară o activitate autorizată de colectare şi acţionează în nume propriu pentru strângerea deşeurilor de la terţi în vederea transportării la o instalaţie de tratare;
9. comerciant – orice întreprindere care acţionează în nume propriu pentru cumpărarea şi pentru vânzarea ulterioară a deşeurilor, inclusiv acei comercianţi care nu intră fizic în posesia deşeurilor;
10. deşeuri – orice substanţă sau obiect pe care deţinătorul le aruncă sau are intenţia sau obligaţia să le arunce;
11. deşeuri periculoase – orice deşeuri care prezintă una sau mai multe din proprietăţile periculoase enumerate în anexa nr. 4;
12. deşeuri nepericuloase – deşeurile care nu intră sub incidenţa pct. 11;
13. deşeuri municipale înseamnă:
a) deşeuri amestecate şi deşeuri colectate separat de la gospodării, inclusiv hârtia şi cartonul, sticla, metalele, materialele plastice, biodeşeurile, lemnul, textilele, ambalajele, deşeurile de echipamente electrice şi electronice, deşeurile de baterii şi acumulatori şi deşeurile voluminoase, inclusiv saltelele şi mobila;
b) deşeuri amestecate şi deşeuri colectate separat din alte surse, în cazul în care deşeurile respective sunt similare ca natură şi compoziţie cu deşeurile menajere.
Deşeurile municipale nu includ deşeurile provenite din producţie, agricultură, silvicultură, pescuit, fose septice şi reţeaua de canalizare şi tratare, inclusiv nămolul de epurare, vehiculele scoase din uz sau deşeurile provenite din activităţi de construcţie şi desfiinţări. Această definiţie se aplică şi în cazul în care responsabilităţile de gestionare a deşeurilor sunt împărţite între actorii publici şi cei privaţi;
14. deşeuri provenite din activităţi de construcţie şi desfiinţări – deşeuri generate de activităţi de construcţie şi desfiinţări;
15. deşeuri alimentare – toate produsele alimentare definite la art. 2 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei alimentare, de instituire a Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară şi de stabilire a procedurilor în domeniul siguranţei produselor alimentare care au devenit deşeuri;
16. deţinător de deşeuri – producătorul deşeurilor sau persoana fizică sau juridică care se află în posesia acestora;
17. eliminare – orice operaţiune care nu este o operaţiune de valorificare, chiar şi în cazul în care una dintre consecinţele secundare ale acesteia ar fi recuperarea de substanţe sau de energie. Anexa nr. 7 stabileşte o listă a operaţiunilor de eliminare, listă care nu este exhaustivă;
18. evaluarea ciclului de viaţă – în legătură cu un produs, o evaluare a efectelor asupra mediului determinate de producţia, distribuţia, comercializarea şi utilizarea produsului, inclusiv valorificarea şi eliminarea acestuia, inclusiv utilizarea energiei şi materiilor prime şi producţia de deşeuri din oricare dintre activităţile menţionate;
19. gestionarea deşeurilor – colectarea, transportul, valorificarea (inclusiv sortarea) şi eliminarea deşeurilor, inclusiv supervizarea acestor operaţiuni şi întreţinerea ulterioară a amplasamentelor de eliminare, inclusiv acţiunile întreprinse în calitate de comerciant sau broker;
20. perimare programată – deprecierea unui material, produs sau a unui echipament înainte de uzura sa materială (depreciere din alte motive decât uzura fizică, de exemplu: progresul tehnic, evoluţia componentelor, modă etc.);
21. plăteşti pentru cât arunci – instrument economic care are drept scop creşterea ratei de reutilizare, reciclare şi reducere a cantităţii de deşeuri la depozitare prin stimularea colectării separate a deşeurilor;
22. prevenire – măsurile luate înainte ca o substanţă, un material sau un produs să devină deşeu, care reduc:
a) cantitatea de deşeuri, inclusiv prin reutilizarea produselor sau prelungirea duratei de viaţă a acestora;
b) impactul negativ al deşeurilor generate asupra mediului şi sănătăţii populaţiei;
c) conţinutul de substanţe periculoase al materialelor, subproduselor, produselor;
23. pregătirea pentru reutilizare – operaţiunile de verificare, curăţare sau valorificare prin reparare, prin care produsele sau componentele produselor care au devenit deşeuri sunt pregătite pentru a fi reutilizate fără nicio altă operaţiune de pretratare;
24. producător de deşeuri – orice persoană ale cărei activităţi generează deşeuri (producător iniţial de deşeuri) sau orice persoană care efectuează operaţiuni de pretratare, amestecare sau de alt tip, care duc la modificarea naturii sau a compoziţiei acestor deşeuri;
25. producător iniţial de deşeuri – orice persoană ale cărei activităţi generează deşeuri;
26. rambleiere – orice operaţiune de valorificare în cadrul căreia se utilizează deşeuri nepericuloase adecvate în scopuri de refacere în zonele în care s-au efectuat excavări sau în scopuri de amenajare de arhitectură peisagistică. Deşeurile utilizate pentru rambleiere trebuie să înlocuiască materiale care nu sunt deşeuri, să fie adecvate pentru scopurile menţionate mai sus şi să se limiteze la cantitatea strict necesară pentru atingerea acestor scopuri;
27. reciclare – orice operaţiune de valorificare prin care deşeurile sunt transformate în produse, materiale sau substanţe pentru a-şi îndeplini funcţia lor iniţială sau pentru alte scopuri. Aceasta include retratarea materialelor organice, dar nu include valorificarea energetică şi conversia în vederea folosirii materialelor drept combustibil sau pentru operaţiunile de umplere;
28. reutilizare – orice operaţiune prin care produsele sau componentele care nu au devenit deşeuri sunt utilizate din nou în acelaşi scop pentru care au fost concepute;
29. regenerarea uleiurilor uzate – orice proces de reciclare prin care uleiurile de bază pot fi produse prin rafinarea uleiurilor uzate, în special prin îndepărtarea contaminanţilor, a produselor de oxidare şi a aditivilor conţinuţi de acestea;
30. schemă de răspundere extinsă a producătorilor – set de măsuri luate de stat pentru a se asigura că producătorii de produse poartă responsabilitatea financiară sau financiară şi organizatorică pentru gestionarea stadiului de deşeu din ciclul de viaţă al unui produs;
31. răspunderea extinsă a producătorilor – producătorii de produse poartă responsabilitatea financiară sau organizatorică şi financiară pentru gestionarea stadiului de deşeu din ciclul de viaţă al unui produs, inclusiv colectarea separată şi operaţiunile de sortare şi tratare, iar această obligaţie poate include, de asemenea, responsabilitatea de a contribui la prevenirea generării de deşeuri şi la reutilizarea, respectiv reciclarea produselor;
32. tratare – operaţiunile de valorificare sau eliminare, inclusiv pregătirea prealabilă valorificării sau eliminării;
trasabilitate – caracteristica unui sistem de a permite regăsirea istoricului, a utilizării sau a localizării unui deşeu prin identificări înregistrate;
33. uleiuri uzate – toate uleiurile minerale sau lubrifianţii sintetici sau uleiurile industriale care au devenit improprii folosinţei pentru care au fost destinate iniţial, cum ar fi uleiurile utilizate de la motoarele cu combustie şi de la sistemele de transmisie, uleiurile lubrefiante, uleiurile pentru turbine şi cele pentru sistemele hidraulice;
34. uleiuri vegetale folosite – uleiurile de origine vegetală, destinate consumului alimentar, care au devenit improprii folosinţei;
35. valorificare – orice operaţiune care are drept rezultat principal faptul că deşeurile servesc unui scop util prin înlocuirea altor materiale care ar fi fost utilizate într-un anumit scop sau faptul că deşeurile sunt pregătite pentru a putea servi scopului respectiv, în întreprinderi sau în economie în general. Anexa nr. 3 stabileşte o listă a operaţiunilor de valorificare, listă care nu este exhaustivă;
36. valorificare materială – orice operaţiune de valorificare, alta decât valorificarea energetică, şi reprelucrarea în materiale care urmează să fie folosite drept combustibil sau alte modalităţi de producere a energiei. Aceasta cuprinde, printre altele, pregătirea pentru reutilizare, reciclarea şi rambleierea;
37. incendiere – acţiunea de a pune foc, a da foc, a aprinde în mod intenţionat un deşeu/obiect;
38. operator economic – persoană fizică autorizată sau juridică, înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, care în cadrul activităţii sale profesionale desfăşoară una sau mai multe activităţi în domeniul gestionării deşeurilor.